Cunosc personal aceasta poveste si ma revolta de fiecare data cand vad ca eforturile lui tanti Cati sunt naruite cu fiecare incercare. Daca nu ar fi aceasta strabunica (!!), baietelul ar ramane stigmatizat o viata intreaga! Ma bucur ca Diana si colegele noastre de la Deltra au avut aceasta initiativa (Lili s-a muncit pentru blog) si nu e cazul de falsa modestie aici! E pentru prima oara cand am ocazia sa ajut concret un om caruia stiu ca donatia mea ii va ajunge direct in cont! Tanti Cati plange, saraca, de fiecare data cand ii dam sperante ca baietelul se va opera! Dansa nu intelege cum pot oamenii sa o cunoasca si sa o ajute "prin internet" dar sa stiti ca lacrimile ei de bucurie va vor fi recunostinta suficienta pentru gestul vostru! Va multumesc in numele ei!!!
Am creat blog-ul in incercarea de a ajuta acest copil care nu are si, fara interventie chirurgicala, nu va avea o viata normala.
L-am cunoscut pe Gabi in vara aceasta (2009) cand strabunica sa incerca sa traduca niste acte medicale pt a obtine consultatia in Serbia. Am contactat echipa de medici din Belgrad si au urmat analize de sange, ecografii, radiografii, fotografii, multe traduceri, iar in august i-am insotit pentru consultatie in Belgrad.
Acolo ni s-a confirmat ca problemele baiatului pot fi rezolvate intr-o singura interventie chirurgicala (care va include cinci proceduri de interventie si reconstructie)... asta dupa ce medicii din Romania i-au spus ca probabil dupa varsta de 14 ani ar mai putea incerca sa o ia de la capat cu operatiile si ca acum nu mai au ce sa-i faca.
E un copilas slabut, si scutecul de unica folosinta nu se observa prin pantalonul larg... bineinteles ca a invatat sa il schimbe singur, dar cine isi poate inchipui prin ce trece cand trebuie sa faca asta...la scoala, spre exemplu. Si ce va face tanarul de 18 ani?
Va intrebati, probabil, de ce in povestea baiatului apare doar personajul "strabunica".
Parintii lui Gabi sunt oameni simpli, nu stiu ca se pot implica, si nu stiu cum sa se implice.
Primul lucru pe care l-a facut mama sa (cand medicii au spus ca nu se mai poate face nimic si copilul va ramane asa) a fost sa se otraveasca... au internat-o si acum e bine.
Tanti Cati, insa, e o femeie puternica. A umblat mult, a stat in fata multor usi, a cheltuit toti banii pe care ii obtinuse vanzandu-si pamanatul pe care il avea si a continuat sa se zbata sa gaseasca un fir. Si l-a gasit...sper sa ajungem in Belgrad..
Sper din tot sufletul sa se dovedeasca si de data asta ca solidaritatea oamenilor in necaz mai exista si ca acest copil va putea avea o viata normala cu ajutorul nostru, niste straini. Ma revolta faptul ca pentru o suma care nu este foarte mare aceasta batrana a trebuit sa se umileasca in fata autoritatilor pentru atata amar de timp si, in final, sa fie invinsa de birocratie. Sper ca toata lumea care vrea sa doneze o suma, INDIFERENT CAT DE MICA, sa-si faca cinci minute pentru a trece pe la banca. Sunt oameni saraci pentru care si 10 lei conteaza, poate un fumator va renunta la un pachet de tigari pentru a ajuta acest copil. Va tin pumnii si sper sa reusiti!
Insistenta bunicii este precum povestea batranei care cerea zi si noapte la judecatorul nedrept si fara frica de D-zeu sa i se faca dreptate, din Biblie. Dumnezeu este Cel care face adevaratele minuni, El lucreaza la oameni; El da izbazire, dar doreste sa schimbe inimile intai... M-am rugat si ma voi ruga pt. baiat (adevarat insa ca nu cat as dori si cand imi amintesc, lipsa de timp e o mare problema in zilele noastre...dar cand ajungem la greutati putem sa taiem tot ce nu-i important)
Cunosc personal aceasta poveste si ma revolta de fiecare data cand vad ca eforturile lui tanti Cati sunt naruite cu fiecare incercare. Daca nu ar fi aceasta strabunica (!!), baietelul ar ramane stigmatizat o viata intreaga!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca Diana si colegele noastre de la Deltra au avut aceasta initiativa (Lili s-a muncit pentru blog) si nu e cazul de falsa modestie aici!
E pentru prima oara cand am ocazia sa ajut concret un om caruia stiu ca donatia mea ii va ajunge direct in cont!
Tanti Cati plange, saraca, de fiecare data cand ii dam sperante ca baietelul se va opera!
Dansa nu intelege cum pot oamenii sa o cunoasca si sa o ajute "prin internet" dar sa stiti ca lacrimile ei de bucurie va vor fi recunostinta suficienta pentru gestul vostru!
Va multumesc in numele ei!!!
Delia Motoasca
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAm creat blog-ul in incercarea de a ajuta acest copil care nu are si, fara interventie chirurgicala, nu va avea o viata normala.
RăspundețiȘtergereL-am cunoscut pe Gabi in vara aceasta (2009) cand strabunica sa incerca sa traduca niste acte medicale pt a obtine consultatia in Serbia.
Am contactat echipa de medici din Belgrad si au urmat analize de sange, ecografii, radiografii, fotografii, multe traduceri, iar in august i-am insotit pentru consultatie in Belgrad.
Acolo ni s-a confirmat ca problemele baiatului pot fi rezolvate intr-o singura interventie chirurgicala (care va include cinci proceduri de interventie si reconstructie)... asta dupa ce medicii din Romania i-au spus ca probabil dupa varsta de 14 ani ar mai putea incerca sa o ia de la capat cu operatiile si ca acum nu mai au ce sa-i faca.
E un copilas slabut, si scutecul de unica folosinta nu se observa prin pantalonul larg... bineinteles ca a invatat sa il schimbe singur, dar cine isi poate inchipui prin ce trece cand trebuie sa faca asta...la scoala, spre exemplu. Si ce va face tanarul de 18 ani?
Sper sa reusim!
Diana Hudubet
Va intrebati, probabil, de ce in povestea baiatului apare doar personajul "strabunica".
RăspundețiȘtergereParintii lui Gabi sunt oameni simpli, nu stiu ca se pot implica, si nu stiu cum sa se implice.
Primul lucru pe care l-a facut mama sa (cand medicii au spus ca nu se mai poate face nimic si copilul va ramane asa) a fost sa se otraveasca... au internat-o si acum e bine.
Tanti Cati, insa, e o femeie puternica. A umblat mult, a stat in fata multor usi, a cheltuit toti banii pe care ii obtinuse vanzandu-si pamanatul pe care il avea si a continuat sa se zbata sa gaseasca un fir.
Si l-a gasit...sper sa ajungem in Belgrad..
Diana Hudubet
Sper din tot sufletul sa se dovedeasca si de data asta ca solidaritatea oamenilor in necaz mai exista si ca acest copil va putea avea o viata normala cu ajutorul nostru, niste straini. Ma revolta faptul ca pentru o suma care nu este foarte mare aceasta batrana a trebuit sa se umileasca in fata autoritatilor pentru atata amar de timp si, in final, sa fie invinsa de birocratie. Sper ca toata lumea care vrea sa doneze o suma, INDIFERENT CAT DE MICA, sa-si faca cinci minute pentru a trece pe la banca. Sunt oameni saraci pentru care si 10 lei conteaza, poate un fumator va renunta la un pachet de tigari pentru a ajuta acest copil. Va tin pumnii si sper sa reusiti!
RăspundețiȘtergereInsistenta bunicii este precum povestea batranei care cerea zi si noapte la judecatorul nedrept si fara frica de D-zeu sa i se faca dreptate, din Biblie. Dumnezeu este Cel care face adevaratele minuni, El lucreaza la oameni; El da izbazire, dar doreste sa schimbe inimile intai... M-am rugat si ma voi ruga pt. baiat (adevarat insa ca nu cat as dori si cand imi amintesc, lipsa de timp e o mare problema in zilele noastre...dar cand ajungem la greutati putem sa taiem tot ce nu-i important)
RăspundețiȘtergere